Această specie de daunător este răspândită în toate zonele unde se cultiva rapita.
Adultul seamănă cu un tânțar și are o lungime de 1,2-1,5 mm. Are culoarea neagră cu abdomenul brun-roșcat și prezintă benzi transversale brune. Larvele au o lungime de 0,5-1,5 mm și sunt de culoare albă sau alb-galbuie.
Ciclul de viață și dezvoltarea populației:
Această specie are 5-6 generații în România. Adulții apar în jurul jumătății lunii aprilie, atunci când condițiile sunt calde, în diminețile însorite și fără vânt. Femelele depun ouă pe silicve, chiar și dacă acestea au doar câțiva milimetri lungime. Atunci când sunt depuse pe silicvele mai mari, ouăle sunt plasate în apropierea perforațiilor realizate de Ceutorhynus assimilis.
Larvele se hrănesc cu țesutul peretelui interior al silicvei sau cu semințele. La maturitate, în mai-iunie, ele ies din silicve și cad pe sol. Pătrund în sol și formează pupe la o adâncime de 0-3 cm. După 35 de zile, pot apărea adulții noi sau intră într-o stare de repaus (diapauză) pentru 1-4 ani.
La apariția adulților din prima generație, aceștia sunt mai frecvent localizați la marginea culturilor, ulterior răspândindu-se în întreaga cultură.
Atac și simptome:
Acest daunător atacă rapița, varza, napii, ridichiile și alte plante crucifere din flora spontană. Deoarece inițial silicvele pot fi atacate la începutul dezvoltării lor, este evident că acestea nu mai pot forma semințe. Silicvele atacate se recunosc prin prezența unei umflături de culoare galbenă, ele devin rasucite, se coc prematur, crăpându-se, ceea ce duce la căderea semințelor.
Combatere:
Se recomandă aplicarea unor măsuri agrofitotehnice precum fertilizarea suplimentară și aratul toamna după recoltarea culturilor de crucifere. Tratamentele cu insecticide aplicate în timpul perioadei de vegetație, mai ales după înflorire, sunt eficiente împotriva acestui daunător, dar și a altor daunători. Este important să se controleze și să se înlăture atacurile care pot provoca pierderi semnificative de recoltă.
